Zero-Zero, Cer Senin

ACUM MULȚI ANI, AVEAM PĂRUL MARE ȘI CIUFULIT, eram mult mai naiv decât sunt acum și abia începeam să merg pe munte. Era într-o zi cu soare, poate pe la sfârșitul lui iunie, fiindcă Platoul Bucegi purta încă urmele proaspete ale iernii, cu limbi de zăpada lunguiețe și înguste, urcând prin văioage și abia topindu-se, încetul cu încetul.

Citește în continuare „Zero-Zero, Cer Senin”

Blog la WordPress.com.

SUS ↑