Zero-Zero, Cer Senin

ACUM MULȚI ANI, AVEAM PĂRUL MARE ȘI CIUFULIT, eram mult mai naiv decât sunt acum și abia începeam să merg pe munte. Era într-o zi cu soare, poate pe la sfârșitul lui iunie, fiindcă Platoul Bucegi purta încă urmele proaspete ale iernii, cu limbi de zăpada lunguiețe și înguste, urcând prin văioage și abia topindu-se, încetul cu încetul.

Citește în continuare „Zero-Zero, Cer Senin”

Noaptea, povestirea și liceenii

NOAPTEA MA FASCINEAZA. M-a fascinat dintotdeauna. M-am simtit atras de ea, ademenit de ea, in mrejele ei si prin linistea ei, in tot necunoscutul si misterul pe care il emana, de fiecare data. Totusi, cei care spun ca noaptea este in totalitate linistita, inseamna ca nu stiu ce este noaptea, nu o cunosc cu adevarat, nu o inteleg sau le este frica de ea. Insa noaptea are ceva ce nu poate fi atins sau descris in simple cuvinte, ci doar simtit si trait, in modul cel mai intim si mai nestiut cu putinta.

Citește în continuare „Noaptea, povestirea și liceenii”

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑